Astăzi, mă întorc cu gândul la zilele când luam lecții de pictură, când fiecare tușă de pensulă aducea la viață culori și emoții. Mulțumesc, Elly Mioch, pentru inspirația și îndrumarea ta!  Îmi amintesc de fascinanta lucrare a lui Nicolae Cobzarul de Ștefan Luchian, o lucrare care surprinde esența sufletului românesc. In imagine o reproductie realizată de mine.

Într-o lume în care tradiția și modernitatea se împletesc, Nicolae Cobzarul devine simbolul unei epoci și al unei identități. Pictura lui Luchian ne aduce în față un cobzar, un purtător de muzică și de povești, așezat în mijlocul unei naturi vibrante, care pare să-l asculte cu respect.

Privind această lucrare, ma întreb: la ce gândește Nicolae? Poate că mintea lui este ocupată cu melodiile ce răsună în sufletul său, cu amintirile din satul natal, cu dorința de a transmite tradiția mai departe. Cobzarul nu este doar un artist al sunetului; el este și un păstrător al valorilor românești, un om care în fiecare notă cântată împletește istoria și emoțiile comunității sale.
Luchian, cu stilul său inconfundabil, reușește să capteze nu doar trăsăturile fizice ale cobzarului, ci și esența sa interioară. Culorile vibrante și detaliile fine ne invită să ne pierdem în gândurile lui, să simțim melancolia și frumusețea momentului. Este un om gânditor, un artist care contemplă nu doar muzica, ci și dramele și bucuriile vieții.
Nicolae Cobzarul devine astfel o metaforă a spiritului românesc – profund, complex și plin de nuanțe. Pictura lui Ștefan Luchian nu este doar o reprezentare vizuală; este o invitație de a ne conecta cu tradiția, cu trecutul și cu valorile care ne definesc ca nație. În fiecare privire, în fiecare detaliu, aflăm că muzica și arta sunt căi esențiale de expresie a sufletului.
Așadar, privind această lucrare, ne lăsăm purtați de melodiile lui Nicolae, gândind la tot ce înseamnă să fii român, să trăiești în armonie cu natura și să păstrezi vie cultura ancestrală. 
Atasat, o melodie draga mie, cu gandurile la meleaugurile moldovenisti, la satul in care vesnicia inca nu a pierit: Iugani. Acolo traditiile inca nu au pierit!

https://youtu.be/MjKYetfN0KI?si=RbtfJZo3RQX8iBez 

Today, my thoughts return to the days when I took painting lessons, when each brushstroke brought colors and emotions to life. Thank you, Elly Mioch, for your inspiration and guidance!
I remember the fascinating work Nicolae the Lăutar by Ștefan Luchian — a painting that captures the very essence of the Romanian soul. In the image: a reproduction made by me.
In a world where tradition and modernity intertwine, Nicolae the Lăutar becomes a symbol of an era and of identity. Luchian’s painting presents us with a lăutar — a bearer of music and stories — seated in the midst of a vibrant natural setting that seems to listen to him with reverence.
Looking at this work, I ask myself: what is Nicolae thinking about? Perhaps his mind is filled with the melodies echoing through his soul, with memories of his native village, with the desire to pass on the tradition. The lăutar is not just a musician; he is a keeper of Romanian values, a man who, through each note played, weaves the history and emotion of his community.
Luchian, with his unmistakable style, manages to capture not only the lăutar’s physical features but also his inner essence. The vibrant colors and delicate details invite us to lose ourselves in his thoughts, to feel the melancholy and beauty of the moment. He is a contemplative man, an artist who reflects not only on music, but on the joys and sorrows of life.
Thus, Nicolae the Lăutar becomes a metaphor for the Romanian spirit — deep, complex, and full of nuance. Ștefan Luchian’s painting is not merely a visual representation; it is an invitation to reconnect with tradition, with the past, and with the values that define us as a people. In every glance, in every detail, we find that music and art are essential ways of expressing the soul.
So, as we gaze upon this work, we let ourselves be carried by Nicolae’s melodies, thinking of all that it means to be Romanian — to live in harmony with nature and to keep ancestral culture alive.
🎵 Attached, a melody dear to me, with thoughts of the rolling hills of Moldova and the village where eternity has not yet faded: Iugani. There, traditions are still alive.
🔗 Watch on YouTube