Where you see scars
I see art
Where you see flaws
I see incredible beauty
Where you see failure
I see knowledge and growth
Everything is perception
You see with your eyes
I see with my soul
It’s how you rock
And how I roll.
Sunt cine sunt
Cine sunt e ce vezi că sunt
Ce vezi e ceea ce judeci
Dar ceea ce judeci nu e cine sunt
Buna, sunt Vero – o artistă cu rădăcini în știință și aripi în artă.
Cu un doctorat în Știința Materialelor și 15 ani de experiență în industria high-tech (nanomateriale, MRAM, ecrane OLED, celule solare), am lucrat la granița dintre tehnologie și creativitate. Totuși, mereu am simțit chemarea de a crea din emoție, credință și conexiune.
După nașterea fiicei mele, am ales conștient o schimbare de direcție: către optică medicală și activități centrate pe om. Îmi doream mai mult echilibru, sens și prezență – pentru ea, pentru mine si pentru cei dragi.
Pictez cu pasiune din 2008, în acrilic, ulei și tehnici mixte. Arta mea pornește din intuiție, fiind hrănită de curiozitatea față de oameni, natură, materiale și misterul nevăzutului. O văd ca pe o punte între lumi, o oglindă a sufletului și o cale spre vindecare.
Cânt muzica sacră și la chitară – pentru mine, muzica este o rugăciune, o expresie dincolo de cuvinte. Ca și arta, mă ajută să dau sens bucuriei, durerii, vieții.
Organizez ateliere creative pentru copii, unde arta, știința și jocul se împletesc natural: de la gătit biscuiți și pictură, la experimente și explorarea naturii. Împărtășesc cu bucurie elemente din cultura românească și olandeză și creez spații pentru conexiuni autentice.
Cred în puterea creativității de a ne elibera și apropia, în armonia dintre știință și artă și în faptul că binele interior este fundamentul dezvoltării. Frumusețea se află adesea în imperfecțiune, iar ceea ce pare o ruptură ascunde adesea forța noastră autentică.
Un prieten mi-a spus odată: „Cea mai frumoasă artă se naște din durere.”
Eu cred că “cea mai vindecătoare artă se naște din iubire.”
🎯 Misiunea mea este să inspir prin împletirea artei, științei și umanității. Să creăm împreună spațiu pentru lumină, iubire și conexiune – într-o lume care are atâta nevoie de ele.
Recenzie: Vera si marea
Autor,
MARIA MUNTEANU
Profesor de limba română, scriitor, scenarist și regizor de film.
Pentru mine Veronica den Bekker este o surpriză în arealul Artelor! Aș putea spune că dintotdeauna a existat ca artistă, deși se află la începutul carierei sale. Cel care îi dă acest drept este spiritul ei căutător de Frumos!
Încep prin a spune că în scrierile sale există o uimitoare osmoză cu întreaga Creație, fără să aibă vreodată de gând să pună granițe, ceea ce denotă o absolută libertate interioară. Fiind o fire empatică, pentru ea fiecare lucru are sens, construind câte un puzzle din orice.
Registrele stilistice în care evoluează reprezintă un cadru inedit unde ea își pune în centru trăirile care iau diferite chipuri. Personificarea statuilor, imaginate și create de ea din penel, după modelul statuilor „Gânditorul” şi “Femeie şezând”, statuete din lut ars, capodopere ale artei preistorice descoperite în necropola culturii Hamangia de lângă Cernavodă (judeţul Constanţa),locul ei de baștină, datând din secolele XLIX – XLVIII î.e.n, reprezintă o provocare stilistică. Le dă viață printr-un dialog filozofic, abstract, între Ana și Manole, denominație ce pornește dintr-un fir narativ al gândului, punând preț pe sacrificiul suprem al femeii. În acest eseu filozofic, se lansează pe o orbită a exprimării într-un filon al filozofiei abstracte ce o conturează din start ca pe un gânditor, având în viitor multe de împărtășit.
Stabilă este simbioza artelor în creația sa, în special conexiunea directă dintre scris și grafică, evidențiindu-i o statură artistică aparte, o ținută boemă, modernă.
Iubirea, o temă foarte îndrăgită de către autoare, o ridică la rangul de Regină. Pentru Vera acest sentiment înălțător devine un filtru prin care-și trece toate emoțiile, rămânând în final aurul de pe fundul mării, confundat uneori cu nisipul auriu. Am făcut această comparație, autoarea fiind captivată constant de vraja mării, de acea Zeiță tumultoasă care o cheamă ca să o descopere. Așa că își lasă cuvintele să curgă precum o cantilenă într-un alt eseu, dedicat mării, unde o portretizează ca pe Fata Morgana.
Grafica artistei este incitantă prin obsesia chipului aceleiași femei, în mai multe ipostaze, reprezentând vizibil căutările sale, reușind o excelentă introspecție imagistică. Aceeași privire o regăsim în toate imaginile, privire care păstrează misterul și totodată desflorează enigmele, încordate în corsetul lor, în liniștea furtunii de la malul mării și în vuietul divin al geniului creației.
„Vera și Marea” m-am gândit să intitulez această recenzie. De ce? Pentru că talazurile sufletului ei se compun și se descompun după imaginația sa febrilă: Focul creației sale! Și pentru că Vera este Marea!
Eseul despre mare poate fi deja o Ars Poetica a creației sale, o raportare la chintesența ei de creator în Infinitul omniprezent și omnipotent.
O recunoaștem pe Vera după haloul de Lumină din jurul capului, vizibil la artiștii autentici, și o vor recunoaște mai departe în timp și alți căutători ai Frumosului.
Închei spunând că fără Dumnezeu nimic nu are sens… Dar Vera știe acest lucru.
NIHIL SINE DEO!