🎨 Între cântec și tăcere, între visul iubirii ideale și realitatea unei iubiri pierdute, se naște uneori arta cea mai sinceră.
În versuri, în culoare sau în sunet, ceea ce nu s-a rostit se transformă în emoție pură.
Două poeme — unul semnat de mine, celălalt de Adrian Păpăruz — dialoghează cu melodia „Jumătatea mea mai bună” a formației 3 Sud Est.
Un contrast între ce poate fi și ce a rămas nespus. O invitație la reflecție, vulnerabilitate și curajul de a simți până la capăt.
Jumătatea mea
Lineart on paper
A4 size
24-01-2025
Mi-ai lăsat tăcerea ta
într-un colț de pensulă
și o umbră
întinsă pe toată pânza
ai fugit din conturul nostru
într-o spirală de fum și vis
lăsându-mă să pictez cu lipsa
paleta mea — doar nuanțe stinse
de cine ai fost cândva
și cine n-am mai avut curaj să fim
preludiul tău s-a înnodat
cu liniștea mea de dinainte
iar Bach cântă acum
cu spatele întors spre mine
nu te-am cerut frumos ca Phoebus
nici n-am vrut iubirea grea a lui Frollo
dar nici Quasimodo nu-mi ajunge
dacă nu rostește, dacă nu dăruie
tot ce are, fără teamă
când nu e glas,
când nu e drum dus în doi,
iubirea rămâne
doar o invenție
în mintea celui care speră
n-am terminat tabloul
dar nici nu-l mai șterg
îl las acolo —
un chip în jumătate,
un tuș nedus la capăt,
o iubire
în ulei pe pânză crudă
și poate, cândva,
când culoarea ți se-ntoarce-n ochi,
o să vezi
că ți-am lăsat loc
să revii.
vero tiba
Heart-full creations
03-07-2025
Violoncelul din debara croșetează
un preludiu matinal în surdină
soarele excomunicat
se șterge timid de lumină
pe draperia insomniei mele
sunt o jumătate de chip
într-un tablou prăfuit și neterminat
Marele Pictor mi-a amestecat
culorile minții cu tine
și a uitat nuanța inițială
nici tu n-ai vrut să rămâi lângă mine
pe pânza destinului
și ai fugit în răpirea din serai
un etaj mai jos de lună
(pe o carpetă afumată cu marihuana)
numai fantoma lui bach a rămas călare
pe violoncelul meu
să-și termine inutil preludiul din debara
Adrian Păpăruz